Povești din cartier

Dăm startul unui proiect de fotojurnalism împreună cu Andreea Retinschi. Inspirați de indexul T.R.A.I., am fotografiat 10 oameni în locul lor preferat din cartier și i-am întrebat cum văd traiul în zonă și ce ar fi vrut să știe înainte să se mute. Dacă vrei și tu să vii în ajutorul celor care se gândesc să se mute în cartierul tău, răspunde la întrebările din chestionarul T.R.A.I. Astfel, vei ajuta să crească indexul T.R.A.I., care va ajunge tot mai relevant pentru cei care sunt în căutarea locului perfect în care să se mute.

Vom avea 10 povești publicate în total pe pagină, urmărește canalele noastre de social media (Facebook, Instagram) pentru a le descoperi pe toate.

1. Zsuzsana & Alex – Aviatorilor
   

Zsuzsana, soprana: „Mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre oamenii care locuiau aici acum 40-50 de ani. Îmi place să îmi imaginez cum arăta viața în cartierul acesta și cum artiști, avocați, și intelectuali se plimbau duminica pe pavajul din piatră cubică, care ar fi trebuit să rămână la fel de prețios cum este astăzi, pentru noi, pista de biciclete.  Aici, spre deosebire de alte cartiere, oamenii sunt foarte toleranți cu bicicliștii, din fericire. Și mi se pare că este și o lumină specială în cartier, probabil datorită copacilor. Iar lumina împreună cu cântecul lăcustelor vara îi oferă cartierului o alură romantică. De altfel, lângă parcul Kisseleff, odată cu deschiderea unor cafenele și patiserii, s-a format o mică comunitate. Este reconfortant să răspund la întrebările cu o nuanță de familiaritate care vin din partea oamenilor care de obicei își beau cafeaua acolo sau care cumpără flori din cartier. Cumva, am început să ne învățăm și obiceiurile, chiar și așa, de la distanță.”

Alex, medic rezident oftalmolog

 „M-am mutat în cartier acum un an și jumătate și cel mai mult îmi place arhitectura, faptul că sunt foarte aproape de parc și cafeneaua de la Garage care e fix lângă parc. Și-mi mai place liniștea, eu înainte stăteam în Pantelimom într-un cartier de case restrâns, ba era chiar și mai liniște acolo, dar e mult mai curat aici.”

2. Karin,  PR Fundația9 – Eminescu

„Într-un fel sau altul, cu câteva pauze, am stat în cartierul ăsta de când am ajuns în București, de-o parte sau de alta a bulevardului Dacia. Din 2001 în Lahovary, din 2011 la Piața Gemeni.

Când am ajuns aici eram la liceu și locuiam cu părinții, între timp împing un căruț cu copilul meu în el. Cartierul, ca și mine, s-a schimbat foarte mult. Au apărut cafenelele de specialitate, au dispărut câinii comunitari, mahalaua s-a topit în ansamblurile rezidențiale din ce în ce mai scumpe.

Viața e și frumoasă, dar e și grea pentru pietonii din cartierul meu. Frumoasă pentru că avem colțurile noastre, oamenii noștri, la pâine, la piață, la magazinul de jucării, la locurile de joacă, la alimentare. Grea pentru că trotuarele sunt sufocate de mașini, în lipsă de ghene gunoaiele se lasă pe trotuare, sunt prea multe clădiri pe Viitorului din care riscă să-ți cadă în cap nu doar tencuiala, ci chiar tot acoperișul. Nu prea sunt spații verzi, nu prea ai umbre când te plimbi pe caniculă, stâlpii ajung să fie prietenii tăi la semafor, când ai prefera oricând un copăcel stufos.

În ultimele luni s-a lucrat un pic la trotuare și străzi, au apărut stâlpișori huliți estetic care țin mașinile departe de spațiul dedicat pașilor și siguranței noastre. Poate că în adolescență aș fi strâmbat din nas, acum mă bucură mult inițiativa, sunt străzi pe care pot să circul fără să-mi vină să plâng de nervi.

E amuzant că și-n liceu mergeam în grădinile Ioanid și Icoanei, și o fac și acum. Atunci aveam întâlniri amoroase sau conversații pline de secrete pe bănci, acum alerg după un toddler. Dacă totul merge bine sper ca peste zeci de ani să fiu o vârstnică veselă și dată prost cu ruj care își scoate prietenele așijderea la un croissant la umbra acelorași grădini.”

3. Ani, educator – Obor
„M-am mutat în Cuib acum șase ani fără să știu nimic despre zonă, despre cartier, fără așteptări sau vreo idee despre ce ma așteaptă. Oborul m-a primit cu brațele și tarabele deschise, cu oameni zâmbindu-mi și luându-mă sub aripa lor. A durat un pic, good things take time, dar răbdarea și-așa scurtă mi-a fost răsplătită.

I-aș povesti lui Ani de acum 6 ani, Ani care era în proces de mutare, despre strada cu magnolii din apropierea Bisericii Silvestru, despre casa veche de pe Toamnei care parcă-i un portal către o lume nouă, despre câți prieteni o să-și facă la tarabele din piață și că va merge ani de zile la aceiași oameni, că va ajunge să aibă propria florareasă la colț la Lizeanu care îi dă flori pe datorie fără să ceară vreodată. I-aș spune că o să găsească cele mai bune gogoși pe care le-a mâncat vreodată la intrarea în Piață și cele mai bune turte în pasajul Obor, că la Hatz Burger Studio au un French Martini divin și niște cartofi prăjiți dumnezeiești, că zona Lizeanu e plină de sh-uri în care o să găsească constant comori și că uneori se adună la scara blocului adolescenți care încep să cânte la 2 noaptea atât de frumos încât o să-i asculte fără să-i mai pese de somn. Că Oborul e magic și viu și respiră la unison cu toți ce stau în inima lui, trebuie doar să știi să-l vezi.

Dar o să descopere ea oricum. Și o să ducă vorba mai departe să îl descopere și alții cu aceeași minunare.”

4. Bogdan, programator – Vitan

„E important pentru mine ca zona în care locuiesc să fie una liniștită, curată, aerisită, cu multă vegetație, trotuare largi și oameni civilizați. Îmi place să mă plimb ori să alerg uneori pe străzile din jurul locuinței și nu mi-aș dori să mă simt înghesuit între blocuri și șosea, ori să nu pot fi complet relaxat după anumite ore pentru că zona e frecventată de persoane dubioase. Iar vara, în timpul zilei, când e soarele puternic pe cer și aerul sufocant, lipsa copacilor printre blocuri poate face și o plimbare până la cafeneaua de la colț o experiență foarte neplăcută.

Totodată, deși apreciez liniștea și zonele liniștite, aș vrea să am la îndemână anumite puncte de interes pentru a nu pierde mult timp în tranzit. O cafenea, supermarketuri, câteva restaurante ori foodcourt-uri, o frizerie, o papetărie – toate sunt locații pe care le vizitez destul de frecvent. Într-un oraș mare ca Bucureștiul, o locuință care să aibă toate acestea în jur e destul de ușor de găsit. Majoritatea cartierelor din București îți oferă tot ce ai nevoie. Desigur, cu cât ești mai aproape de toate aceste puncte de interes, ori cu cât ai mai multe astfel de puncte în jurul tău, cu atât trebuie să accepți un nivel mai mare de deranj din partea traficului și a oamenilor. Plus un preț pe măsură dat pe chirie.

În trecut, urmăream ca zona în care urma să mă mut cu chirie să fie aproape de mijloacele de transport în comun. Acum, pentru că am luxul de a lucra de acasă, acest factor contează mai puțin. Mă uit, în schimb, după locuințe cu locuri de parcare la îndemână, pentru că poate fi un chin uneori să vii obosit după un drum lung și să nu ai unde să-ți lași mașina. Parcarea e o problemă în tot orașul, iar unele zone stau mai bine decât altele la acest capitol. Îmi întreb întotdeauna viitoarea gazdă care e cu exactitate situația parcărilor în zonă, iar absența locurilor de parcare poate fi un factor decisiv pentru a refuza o anumită locuință.

Un alt aspect important este termia. Dacă apartamentul în care urmează să mă mut nu are centrală, vreau să știu cum este sistemul de termoficare din zonă. Am avut partea mea de dușuri reci și nu mă dau în vânt după ele. Dacă se poate preîntâmpina neplăcerea asta, prefer s-o fac.

Riscul seismic este un alt aspect care mă interesează la o locuință din București. Aici lucrurile sunt destul de simple pentru mine; dacă blocul are bulină roșie, nu mă mut în el sub nicio formă. În cele din urmă, pun toate criteriile în balanță și, luând în calcul și prețul, fac anumite compromisuri pentru a ajunge la un preț rezonabil și în bugetul meu.”

5. Mihai, Creative Founder / CS Director @ Colorcodes – Armenesc

„Dacă ar fi să aleg din nou zona în care locuiesc și m-ar interesa să știu mai multe despre cartierul meu, aș avea câteva aspecte pe care mi-ar plăcea să vi le share-uiesc. Dacă ești în căutarea de locuri unde să petreci, cartierul meu oferă o gamă variată de opțiuni. Grădina Sticlarilor – bere cu prietenii, Pickles – fast food yum, Replace – coffee shop, Ciao Niki – italian, Lente Arcului – restaurant/terasă și Ceai la Metoc – ceainărie sunt doar câteva dintre locurile populare în care puteți merge pentru a vă bucura de momente plăcute alături de prieteni.

Cartierul meu este înzestrat cu case vechi, multe dintre ele având peste 100 de ani și emanând un farmec autentic al Bucureștiului de odinioară. De fapt, în acest cartier se află chiar și cea mai veche casă din capitală, Casa Melik, situată pe strada Spătarului și pe care o poți vizita.

Legat de partea „decibelică”, cartierul meu e surprinzător liniștit. Este minunat să poți dormi noaptea cu geamul deschis, fără să te îngrijorezi că vei fi deranjat de claxoane sau zgomote, deși ne aflăm la doar câteva minute de Centru.

Siguranța este un aspect important în orice cartier, iar Bucureștiul se mândrește cu o rată scăzută a criminalității. Același lucru este valabil și pentru cartierul meu, în care nu cred c-am auzit de cazuri majore.

Curățenia este un alt aspect de luat în considerare, iar în cartierul meu străzile sunt relativ curate. Îți vei da seama că sunt mai mult umbrite de copaci care par să dorească să evadeze din curțile vecinilor.

Parcarea poate fi o provocare în timpul zilei, deoarece locurile de parcare sunt foarte căutate, însă seara există o mai mare disponibilitate. În zilele de sărbătoare, există șanse mai mari să găsești un loc de parcare.

În concluzie, dacă ești hipster și aproape părinte, ai nimerit bine. E bike friendly, ai locuri de laid back să te bucuri de o masă bună, cafea de specialitate sau o bere cu prietenii într-o grădină cu multă sticlă. Nu-n ultimul rând, străzile îți sunt deschise plimbărilor romantice la apus de soare.”

6. Theodora, Creative Partner @#inspirators

„Frumusețea unui loc stă în descoperirea lui. Pentru mine, a deveni “de-al locului” se întâmplă în timp, după ce îi aflu secretele, după ce îi cunosc oamenii, după ce încep să-l numesc “acasă”.

În Titan locuiesc de mai bine de un an și jumătate, dar l-am descoperit în urmă cu mai mult timp datorită prietenei mele, Dana, care stă în cartier de mai bine de zece ani. Veneam des la plimbări și povești în cartier.

Acum, mă bucur de plimbările lungi pe străduțele înmiresmate de tei, merg cel mai des în parcul I.O.R. să admir priveliștea, rătuștele cu puii, broaștele țestoase. Lebedele. Păsările și vegetația atât de bine îngrijită și conservată. Străzile curate. Spațiile verzi. Liniștea și oamenii zâmbitori. 

Realizez că aș putea scrie multe despre acest cartier, dar cred că cel mai important e că a devenit o oază de liniște pentru mine. E locul în care mă simt în siguranță. Plimbarea zilnică de 40-45 de minute până în centru a devenit momentul meu cu mine. Cu căștile în urechi și o carte în geantă, e, de multe ori, momentul din zi în care sunt cea mai prezentă. E momentul în care mă aflu în exterior și în interior în același timp.”

7. Mădălina, Co-founder One Night Gallery – TEI
„Înainte de a mă muta aici, locuim în Primăverii, lângă MARE, cu case și blocuri mici. Mi se părea greu să găsesc un loc mai liniștit și mai verde. Barbu Văcărescu, zona pe care am ales-o să fie aproape de birou, mi se părea gălăgioasă și nu îi vedeam alte avantaje decât că fac 10 minute dacă vreau în nord, 10 minute dacă vreau în centru.

Ce am mai descoperit, însă, este Parcul Circului care este minunat. Are toate țestoasele din lume și nuferi și e foarte plăcut să petreci timp în el. La fel, ajungi repede, în parcul Verdi, care e semipădurice și sper să rămână așa. 

Și ajung foarte des la Casa cu Glicină, cea mai fotografiată dintre casele toate și preferata mea, pe străzi foarte frumoase, pe care poți merge la alergat seara. 

De un an, avem și cafeneaua Bean.to.Cup, cafea minunată și super pastry, unde s-a strâns comunitatea din Tei și e foarte mișto să descopăr oamenii cu care împart cartierul. 

Ce mai este de folos: avem metrou aproape, dacă ai căței ai parcuri și Planeta HamHam aproape unde poți lăsa cățelul când pleci în vacanță sau vrei să îl lași la grădi, pe timp de zi. 

Ai magazin mic, mediu, mare, hyper, la 5 minute de mers pe jos. 

Ești la mijlocul distanței între coafor ieftin din Doamna Ghica sau Dorobanți, „la fițe”. 

Dacă  vrei să parchezi, lângă bloc, în mijlocul zilei, destul de greu, dar găsești locuri de-a lungul parcului și mai faci și o plimbare. Seara este mult mai lejer. 

La piste de biciclete mai avem de lucrat. 

Avem o florărie foarte drăguță, boutique, Trias, de unde începi să iei flori și dacă înainte nu aveai. 

Și dacă îți place înotul, cum este cazul meu, ai foarte multe variante bune de bazine la distanță de mers pe jos, de la bazinul Dinamo, la Club Floreasca. Sau piscină, tot la Floreasca, dacă vrei bălăceală. 

Și cel mai important, din Septembrie, faci 10 minute, cu mașina, până la MINA, primul muzeu de artă și tehnologie din București, situat în Pipera, în prima fabrică de calculatoare din România pe care o readucem la viață, deci am rezolvat și cu centrul de artă, cultură și tehnologie, cu instalații și spectacole care bifează de la 1-100 de ani.”

8. Rebecca, avocat – Bucureștii Noi
„În 11 ani de când locuiesc în Bucureștii Noi m-am schimbat foarte mult față de cum eram la 19 ani, când am venit aici prima oară, așa că inevitabil și prioritățile mele s-au schimbat. Dacă atunci calculam timpul pierdut în metrou până în centru, acum mă bucur că sunt departe de aglomerație și nu mai văd acest lucru ca fiind un dezavantaj. Cred că există un singur lucru care mă interesează la fel de mult și în prezent, la fel cum mă interesa și când m-am mutat: cât de sigur este acest cartier/ sector? 

Mi-ar fi plăcut să știu că pot ieși singură la orice oră din casă fără să-mi fie frică, însă am aflat asta abia în ultimii șase ani în care am luat la pas Bucureștiul și am putut compara cartierele între ele. 

Pe lângă siguranță, un alt aspect care este foarte important pentru mine este natura din jurul locului în care trăiesc. Îmi place să aud păsări, să văd copaci, grădini cât mai verzi, parcuri și lacuri, iar acest cartier mi le oferă pe toate. Ajungi repede în Parc Bazilescu, dar și în Parcul Herăstrău, te poți bucura de apus pe malul lacului Străulești (sau chiar în altă țară la cât de aproape de aeroport ești, hehe). Nu găsești multe cafenele în zonă, însă în cartierele care pun accentul pe liniște cred că acest lucru este normal.”

9. Robert – Calea Moșilor

„Calea Moșilor este cartierul copilariei mele, îi stiu fiecare stradă, gard și cotlon, sau cel puțin așa credeam. După mulți ani de pribegie rezidențială în chirie am vrut să-mi cumpar un apartament. Deși inițial nu plănuiam să mă întorc în cartierul copilăriei, mi-am dat seama că avea tot ce aveam nevoie, să ajung repede pe jos în centru, numeroase magazine pentru orice serviciu, iar în spatele blocurilor am o zonă liniștită de case și grădini. Deși am fost convins de pragmatismul zonei, ce am descoperit după ce m-am mutat a fost numărul foarte mare de cafenele și baruri care s-au deschis în spatele blocurilor, pare că fiecare stradă obscură are câte o curte cu 5 mese și muzică în surdină.

Ce descopăr în spatele blocurilor comuniste ce flanchează Calea Moșilor este că se află un univers protejat al vechiului București, cu străzi întortocheate, case vechi și grădini uitate. Este un mic cartier în centrul orașului care nu se vede, trebuie descoperit, e micul secret al localnicilor care știu că pe o stradă obscură între două blocuri, mergi un pic și găsești o grădină cu 3 mese unde poți să stai un pic liniștit să bei un vin sau stai la o tacla și după faci 15 minute pe jos și ai ajuns la Universitate. Îmi pare rău că nu există un parc mai mare, dar e ok, ajung în Cișmigiu repede.”

10. Maria & Dinu – Cotroceni

Maria Man – Data Intelligence Strategist & co-fondator Bazar de Cotroceni

„După câțiva ani de locuit la kilometrul 0 al Capitalei, când nu credeam că există o variantă mai bună, m-am mutat în Cotroceni. M-am îndrăgostit cu adevărat de cartier la câteva luni după, într-o dimineață de weekend, când au auzit de la geam cântecul păsărilor în liniștea de pe stradă. De atunci, descopăr continuu noi motive de apreciere pentru Cotroceni. Vara, dacă ajungi pe străzile umbroase și verzi, temperatura scade cu 2 grade, la plimbare sau la Mega, negreșit te poți întâlni cu unul dinte vecini, îți dai bună ziua și schimbi două vorbe. Primăvara și toamna sunt un adevărat spectacol olfactiv și vizual, iar pe înserat, se aud din toate colțurile păsări ciripind, neperturbate de zgomotul mașinilor.

Port cu mine un sentiment de recunoștință când mă întorc mereu acasă în cartierul-grădină, cu arhitectură bine conservată și cu o comunitate deosebită și mă gândesc adesea ce povești de viață au avut oamenii care au trăit aici de-a lungul ultimilor 100 de ani.

În Cotroceni am senzația că sunt departe de oraș, dar totuși în inima orașului.

Încerc să surprind frumosul pe care îl văd zilnic în jur pe paginile de Social Media ale Asociației Incotroceni și prin proiectul Bazar de Cotroceni.”

Dinu Drog – avocat & co-fondator Încotroceni și Bazar de Cotroceni

„Am ajuns în cartier în urmă cu 10 ani. După mutare, împreună cu câțiva vecini am realizat și că, dincolo de imaginea idilică, Cotroceniul are mai toate problemele cartierelor din oraș: construcții şi renovări ilegate, infrastructură nerefăcută și spații verzi degradate, lipsa unei comunități solidare și active. În legătură cu zona de „ce nu se întâmpla în cartier”, eram frustrați că nu prea ne știam vecinii. Așa că, pe final de 2014, ne-am organizat ca un grup de inițiativă civică, apoi ca o asociația Incotroceni – Oameni, Idei, Povești (Facebook, Instagram). Scopul era ca, prin proiecte, să dezvoltăm, promovăm și sprijinim comunitatea din Cotroceni. De-a lungul anilor am realizati mai multe tipuri de proiecte: plantări de arbori, lucrări edilitare/de infrastructură, dezbateri și ateliere publice despre

Povestea Bazarului a început în primăvara anului 2017, când, la inițiativa vecinei Ilincăi Nanoveanu, am organizat în timp record un mic yard sale în curtea casei de unde se muta. Ne-am chemat prietenii să vină alături de noi și să vândă mărunțișuri. Ceea ce ne-a surprins este reacția vecinilor Ilincăi, care ne-au întrebat cum pot și ei să participe cu propriile curți într-un yard-sale viitor. Așa s-a nascut ideea de “bazar”.

Prin Bazar de Cotroceni, am făcut o dublă descentralizare. O dată, am realizat un eveniment de cartier, în afara centrului orașului. Apoi, am organizat un eveniment răspândit în tot cartierul, nu într-un singur loc, cum se întâmplă în festivalurile urbane obișnuite. Descentralizarea vine și din cine ține “regia” evenimentului: asociația lansează proiectul, care apoi se realizează prin oamenii și business-urile din cartier. Cred că oamenii au înțeles că este un eveniment care poate avea succes doar prin implicarea lor și asta se vede cu ochiul liber, pentru că, de la ediție la ediție, numărul participanților crește.

Datorită implicării directe a comunității și a faptului că este întins în tot cartierul, Bazar de Cotroceni este un eveniment comunitar unic pentru București și pentru România.”

Hai și tu cu părerea despre cartierul tău pe trai.storia.ro!